Muntele lui Dumnezeu și turismul românesc

Foarte cunoscută și apreciată de lumea științifică dar puțin cunoscută de pătura largă a cetățenilor: Rezervația Naturală Allah Bayr (Muntele lui Dumnezeu) se află pe teritoriul comunei Crucea. Autoritățile locale au făcut, de/a lungul timpului, eforturi aproape supraomenești pentru protejarea și punerea în valoare a sitului. Pentru că frumusețea locurilor a atras, de/a lungul timpului și în momente în care românul se simte bine, și neciopliți care, în această zonă protejată, au uitat (sau nu i-au avut niciodată) pe cei șapte ani de acasă. Primarul comunei Crucea, Gheorghe Frigioi, s/a ferit să ne spună care a fost volumul gunoaielor strânse în urma turiștilor care au luat cu asalt Rezervația de 1 mai. Ne-a explicat că a igienizat și că își face datoria iar cetățenii trebuie să înțeleagă că ce lasă în urma lor este moștenirea copiilor și a nepoților care trebuie să se bucure și ei de frumusețile acestor meleaguri.

Științific, Allah Bayr, se află în bioregiunea stepică cuprinzând la est zona cea mai înaltă  din Dobrogea Centrală reprezentată de Dealul Alah Bair (Băltăgeşti şi La Cazemată) şi zonele mai joase din vest şi sud vest inclusiv ostroavele Dunării din dreptul localităților Topalu, Capidava şi Dunărea. Relieful este larg ondulat după cutele calcarelor sarmatiene. Zona are un climat arid, cu temperaturi medii mari (10-11 grade C), temperaturi ridicate vara, precipitații reduse (în jurul valorii de 400 mm/an), zile tropicale și secete frecvente; iarna bate frecvent crivățul. Situl este important pentru speciile de păsări de interes conservativ european caracteristice zonelor agricole şi stepice din Dobrogea precum: Anthus campestris, Burhinus oedicnemus, Calandrella brachydactyla, Emberiza hortulana şi Melanocorypha calandra. Situl prezintă o importanță  mare şi pentru speciile de păsări acvatice precum: Tadorna ferruginea, Phalacrocorax pygmeus, Sterna hirundo, Chlidonias hybridus, Chlidonias niger, Larus minutus, Alcedo atthis. Intensificarea agriculturii, schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiţionale  în agricultură  intensivă, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a chimicalelor – schimbarea habitatului semi-natural (fâneţe, păşuni) datorită încetării păşunatului şi a cositului, braconaj, desecarea zonelor umede, distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor, deranjarea păsărilor în timpul cuibăritului (colonii de Corvus frugilegus şi Falco vespertinus),  electrocutare si coliziune cu linii electrice, amplasare de generatoare eoliene, defrişările, tăierile la ras şi lucrările silvice care au ca rezultat tăierea arborilor pe suprafeţe mari. Iar noi mai adăugăm, la vulnerabilitate, și pseudo turiștii, pseudoîndrăgostiții de natură care/și lasă resturile în urmă fără a ști că acestea sunt greu degradabile. Dar, sperăm și noi, molipsiți de optimismul edilului-șef Gheorghe Frigioi, că oamenii se vor civiliza. Poate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *